Etichete:
Distribuie articolul pe :
Glaucomul este una dintre principalele cauze ale pierderii ireversibile a vederii, la nivel mondial. Se estimează că 4,5 milioane de persoane din întreaga lumea și-au pierdut vederea din cauza glaucomului și că acest număr va crește până la 12 milioane până în 2022. Este o patologie care progresează fără simptome, în fazele incipiente.
Grav este, așadar, că tocmai că nu sunt simptome ușor de recunoscut îi face pe bolnavi să nu recunoască semnele bolii și, în consecință, să nu meargă la control. Tocmai de aceea, până la 50% din cei afectați de glaucoma vor fi diagnosticați abia în fazele tardive.
Glaucomul este o boală cronică caracterizată prin degenerarea progresivă a nervului optic, prin pierderea celulelor ganglionare, lucru ce poate duce la orbire. Pentru a încetini progresia bolii se urmărește reducerea tensiunii intraoculare . Tratamentul de primă linie constă în administrarea zilnică a picaturilor de ochi. Teoretic, acestea trebuie administrate toată viata. Cu toate acestea, tratamentul este abandonat sau neglijat de pacienți în aproximativ jumătate din cazuri.
În multe cazuri, progresia bolii continuă și după tratamentul medicamentos, așadar indicația tratamentului chirurgical este oportună.
Terapia glaucomatoasă modernă implică tehnici chirurgicale noi și instrumente inovatoare ce ajută la scăderea tensiunii intraoculare, aducând rezultate favorabile pacienților.
Glaucomul este o boală care afectează 2% din populația de peste 40 de ani și 14% din cea de peste 60 de ani. Problema este că se estimează că doar jumătate dintre pacienții cu glaucom știu că au această boală și acest lucru se datorează faptului că, la început, glaucomul nu produce simptome. Pierderea vederii periferice care apare în stadiile incipiente face foarte dificilă detectarea glaucomului, de către pacient.
Istoric vorbind, glaucomul a fost identificat ca o boală care făcea ca ochiul să devină dur și să piardă acuitatea vizuală din cauza presiunii oculare ridicate. Cu toate acestea, medicii au ajuns să înțeleagă treptat că glaucomul poate apărea chiar și atunci când presiunea ochilor este normală, ceea ce uneori face mai dificilă diagnosticarea. Astăzi, presiunea oculară este considerată un factor major de risc pentru glaucom, dar nu este inclusă în definiția acestei boli oculare. Controlul presiunii oculare joacă, însă, un rol esențial în tratamentul glaucomului. Scăderea presiunii oculare este singurul tratament pe care îl avem în prezent, fie prin medicamente, cu laser sau prin intervenții chirurgicale.
Necesită asistență medicală imediată.
Simptomele pot fi:
Glaucomul cu unghi închis apare mai ales la persoanele cu hipermetropie sau în cazul pacienților cu particularități anatomice (un segment anterior al ochiului de dimensiuni reduse). De multe ori, este inițiat de o criza acută de creștere a tensiunii intraoculare cu dureri oculare și de cap, vărsături, scăderea accentuată a vederii.
Alte tipuri de glaucom sunt congenitale, juvenile și secundare. Cele din urmă sunt de mai multe tipuri, însă ce este foarte important de reținut pentru pacienți este că de multe ori, afecțiuni ce duc la pierderi semnificative de vedere precum retinopatiile diabetice, trombozele vasculare retiniene, se pot agrava cu un glaucom neovascular. Acesta este un tip de glaucom secundar ce adaugă atât pierdere de vedere, cât și simptome specific glaucomului precum durere ocular, cefalee.
Nu există nici un remediu pentru glaucom. Pierderea vederii cauzată de glaucom este permanentă. Detectarea timpurie a patologiei este esențială în lupta pentru reducerea efectelor acestei patologii asupra vieții pacienților.
Un examen al fundului de ochi cu pupila dilatată este cel mai eficient mod de a detecta glaucomul.
Aplicarea de picături speciale dilată temporar pupila, permițând medicului să examineze mai bine interiorul ochiului.
Alte teste sunt:
Test de câmp vizual: măsurare vedere frontală și periferică folosind lumini cu intensitate variabilă.
Tonometrie
Măsoară presiunea intraoculară .
Test de acuitate vizuală
Măsoară capacitatea pacientului de a recunoaște literele de pe o diagramă de la distanțe variate.
Pahimetrie corneană
Măsoară grosimea corneei cu ajutorul unui emițător de unde ultrasonice care intră în contact superficial cu ochiul anesteziat.
Gonioscopie
Permite medicului să analizeze unghiul pe care îl face irisul cu corneea, folosind lentile de examinare speciale plasate pe ochiul anesteziat.
Tomografie a nervului optic
Permite medicului să monitorizeze orice modificări ale nervului optic prin imagini obținute de calculatoare speciale.
“Aceste investigații mai sus enumerate ne ajută să luăm decizia tratamentului, care în primă fază va fi unul medicamentos. Dacă însă evoluția bolii continuă nefavorabil, medicul poate decide intervenția chirurgicală. Din păcate, ceea ce s-a deteriorat deja din funcția nervului optic până la efectuarea intervenției chirurgicale de glaucom nu mai poate fi recuperat. Reușim prin cura chirurgicală o stopare a progresiei bolii care permite păstrarea vederii de dinainte de operație. Prin urmare, vă sfătuim să fiți regulat în contact cu oftalmologul dvs. pentru a explora opțiunile de intervenție, atunci când este momentul potrivit și a nu amâna inutil cura chirurgicală.”, spune dr. chirurg oftalmolog Alina Gheorghe.
Etichete:
Distribuie articolul pe :
Dr. Alina Gheorghe este chirurg oftalmolog la Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București și face parte din echipa chirurgicală de transplant de cornee. Totodată, este doctor în științe medicale și șef de lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila. Dr. Alina Gheorghe este și membru în prestigiosul Board European de Oftalmologie.
Probleme cu vederea? Scrie-ne despre ce e vorba și te vom contacta pentru stabilirea unei consultații:
Rămâi informat
Site creat de Pixel Design Studio
Copyright © 2023 Toate drepturile sunt rezervate.
